Golgotha si pierderea parului

Săptămâna sfântă este un prilej pentru a medita asupra ultimelor momente din viața Mântuitorului și răscumpararea păcatelor prin Răstignire și Înviere. Mai este și o ocazie de a reflecta asupra bogăției lexicale a Sfintei Scripturi si a modului în care unii termeni biblici au facut carieră de-a lungul secolelor. Ne oprim, soteriologic, la Golgotha.

Matei (27:33), Marcu (15:22) și Ioan (19:17) menționează numele aramaic Gulgaltha grecizat Golgotha (gr. Γολγοθᾶ) iar Luca (23:33) și Ioan (19:17) explică semnificația numelui prin aceea a cuvântului craniu sau cǎpǎțânǎ (gr Κρανίον, kranion). În aramaicǎ, un  sens subaltern al lui Gulgaltha este acela de culme, înǎlțime, fortǎreațǎ, arǎtând totodată că punctul culminant al ființei umane se gǎseşte în cutia cranianǎ. Dar ne abatem de la subiect.

Când Ieronim a început spre anul 382 d.Chr traducerea cărților Noului Testament în limba latină, a păstrat aramaicul Golgotha, latinizând însă grecescul “kranion” prin “calvaria”:

  • et postquam venerunt in locum qui vocatur Calvariae ibi crucifixerunt eum et latrones unum a dextris et alterum a sinistris (Vulg. Luca 23:33)
  • et baiulans sibi crucem exivit in eum qui dicitur Calvariae locum hebraice Golgotha (Vulg. Ioan 19:17)

Din calvaria avem românescul “calvar” preluat din limba franceză (fr. calvaire), aceasta după ce secolul al XII-lea a văzut prima năpădire a cuvântului latinesc în franceza veche. Este vorba de forma “Mont Escalvaire” prezentǎ în poemul epic “Le Couronnement de Louis”.

Viata ne aratǎ, cel putin unora dintre noi, că între căpățână şi firul de pǎr distanța este foarte mică iar pierderea podoabei capilare poate deveni, in extremis, un adevărat calvar. Pesemne că la acest lucru s-a gândit şi Cicero când a folosit, printre primii autori latini, cuvântul calvitium pentru a arăta că amărăciunea nu este departe atunci când îți pierzi părul. Așadar, cuvintele lui au rǎmas celebre şi încurajatoare atât pentru cei cu păr cât şi pentru cei fără. Merită să le reproducem fără şovăire:

Stultissimum in luctu capillum sibi evellere quasi calvitio maeror levaretur ((Tusculanarum Disputationum, III. 26))

Este o mare nesăbuință să îți smulgi pǎrul crezând cǎ amǎrǎciunea ar putea fi alinatǎ prin chelire.

Calviția este un alt cuvânt pentru chelire, folosit indeosebi de cei care înțeleg cel mai bine aceastǎ tainǎ; este totodatǎ şi o fereastrǎ care priveşte spre acea movilǎ lipsitǎ de viațǎ și de cheratinǎ din nordul Ierusalimului unde viața a fost rǎscumpǎratǎ iar speranța a înflorit. Craniul sau cǎpǎțâna pleșuvǎ a Golgothei priveşte atât spre acel calvar peleag al condiției umane cât şi spre momentul biruinței care a acoperit pleaşa deznǎdejdii cosmice cu podoaba îndreptǎțirii și a iubirii: “Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.” (Luca 21:18)

 

Advertisements

2 thoughts on “Golgotha si pierderea parului

  1. Ți-ai propus să ne testezi vigilența, bag seamă. E III.62, nu III.26. :)))

    Cred că i-ai dat lui Cicero (care îl citează pe Bion) o altă interpretare decât cea care ar reieși din context. Mi se pare că Cicero spune că jalea nu trebuie manifestată prin smulgerea părului etc. Sărmanul Agamemnon, nu realiza că durerea nu scade prin faptul că rămâi fără păr…

    Like

  2. Acum, când mă uit peste ce se știe despre Bion îmi explic ce sens are „facetum”, folosit de Cicero în context. (in quo facetum illud Bionis). Bion îl ia în răspăr pe Agamemnon. Afirmația lui e ghidușă, hazlie. Nu e o consolare pentru cei care chelesc, ci o remarcă satirică (ireverențioasă) față de cei care își smulg părul.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s